# Spune-mi despre un om complicat — Polytropos

Un cuvânt grec, unsprezece traduceri engleze și un erou care se schimbă înainte ca primul vers să se termine.

## Cuvântul care începe totul

Homer nu spune dacă Odiseu face întoarcerea sau o îndură: dacă este viclean ori doar lovit de împrejurări până învață să se îndoaie. Polytropos combină poly-, „mult”, cu tropos, legat de întoarcere, cale, manieră și caracter. Ambiguitatea nu este o problemă a dicționarului. Este energia cuvântului.

- **Mult umblat:** Omul purtat prin multe locuri și întors de împrejurări.
- **Adaptabil:** Omul cu multe mijloace, capabil să-și schimbe tactica.
- **Viclean:** Omul întortocheat, greu de prins într-o singură identitate.

## Fiecare traducător trebuie să aleagă o direcție

Aceste unsprezece versiuni sunt o selecție istorică, nu un recensământ al Odiseilor engleze. Alege un nume și privește cum aceeași propoziție își schimbă eroul, un secol după altul.

- **1615 — George Chapman:** “many a way / Wound with his wisdom”. Formă: vers rimat. Prima Odisee engleză completă îl face pe erou să-și croiască multe căi prin înțelepciune. Publicată când contemporanii lui Shakespeare încă o puteau citi, versiunea lui Chapman a rămas reper timp de un secol și i-a dat mai târziu lui Keats materia unui sonet.
- **1675 — Thomas Hobbes:** [epitet omis]. Formă: vers rimat. Hobbes, trecut de șaptezeci de ani, evită cu totul alegerea unui adjectiv. Începe cu aventurile omului; Odiseu sosește fără calificativul care îi complică pe ceilalți traducători.
- **1726 — Alexander Pope:** “wisdom’s various arts”. Formă: cuplete eroice. Pope mută epitetul spre artă intelectuală și control retoric. Odiseea apărută sub numele lui a fost o întreprindere colectivă: William Broome și Elijah Fenton au tradus o parte substanțială a poemului.
- **1791 — William Cowper:** “genius versatile”. Formă: vers alb. Cowper a considerat rima lui Pope o podoabă pe care Homer nu o folosise și a ales versul alb. Odiseul său este definit de mobilitatea minții, iar engleza lui renunță la închiderea satisfăcătoare a cupletului.
- **1879 — S. H. Butcher & Andrew Lang:** “ready at need”. Formă: proză arhaizantă. Cei doi cărturari victorieni aleg o proză intenționat arhaizantă. „Ready at need” îl face pe Odiseu omul care găsește soluția cerută de împrejurări; registrul biblic îl face, în același timp, să pară mai îndepărtat.
- **1900 — Samuel Butler:** “ingenious hero”. Formă: proză. Butler îl prezintă direct drept erou inventiv și scrie în proză limpede. Cu trei ani înainte, susținuse în The Authoress of the Odyssey că poemul fusese compus de o tânără siciliană.
- **1961 — Robert Fitzgerald:** “skilled in all ways of contending”. Formă: vers liber accentual. Fitzgerald mută cuvântul dinspre caracter spre încercare: Odiseu este priceput în toate felurile de confruntare. Versiunea sa a devenit pentru o generație o Odisee de clasă în Statele Unite, apreciată tocmai fiindcă suna ca poezie vie.
- **1965 — Richmond Lattimore:** “the man of many ways”. Formă: vers liber în șase accente. Formula compactă „many ways” păstrează neobișnuit de mult din deschiderea grecescului: căi de mers, de gândit și de scăpat. Linia amplă a lui Lattimore urmărește de la distanță mișcarea hexametrului fără a pretinde că engleza este greacă.
- **1996 — Robert Fagles:** “the man of twists and turns”. Formă: vers liber. Fagles face cotitura vizibilă: traseu, minte și poveste se răsucesc în aceeași formulă. Versul liber este rapid și oral; epitetul aproape că își joacă sensul în fața cititorului.
- **2017 — Emily Wilson:** “a complicated man”. Formă: pentametru iambic. Wilson refuză să aleagă între eroul admirabil și omul greu de judecat. Prima femeie care a publicat o Odisee engleză completă folosește pentametru iambic și păstrează aceeași lungime totală de 12.110 versuri ca textul grec al ediției sale.
- **2025 — Daniel Mendelsohn:** “so many roundabout ways”. Formă: vers expansiv în șase accente. Mendelsohn face ocolul o proprietate a omului, a drumului și a narațiunii. Linia sa expansivă, în șase accente, readuce o amploare ceremonială pe care traducerile mai compacte o sacrifică deliberat.

## Mai întâi rimă. Apoi fără rimă. Apoi fără metru.

Homer a compus în hexametru dactilic, o linie cantitativă pentru care engleza nu are echivalent natural. Fiecare traducător trebuie să-și aleagă instrumentul înainte de prima notă, iar instrumentul argumentează aproape la fel de tare ca epitetul.

Cupletele eroice ale lui Pope au dominat un secol, până când Cowper a decis că rima însăși minte: Homer nu o folosise, deci nici un Homer englez nu ar trebui. Victorienii au răspuns cu proză îmbătrânită intenționat. Secolul XX a căutat mai multe căi de mijloc: versul elastic al lui Fitzgerald, linia amplă a lui Lattimore, viteza orală a lui Fagles. Wilson a revenit la un metru strict și la o economie exactă a versurilor; Mendelsohn a ales din nou amploarea.

## Un cuvânt schimbă cine poate fi văzut drept victimă

Miza traducerii nu se oprește la primul vers. Spre sfârșitul poemului, femeile înrobite din gospodăria lui Odiseu sunt ucise. Termenii englezești aleși pentru ele pot face vizibilă sau pot estompa relația de putere care structurează scena.

Multe traduceri mai vechi preferă „maids” sau alte formule domestice. Emily Wilson folosește consecvent termeni precum „slaves” și „house girls”. Alegerea nu dovedește ce a putut refuza fiecare femeie și nu rezolvă violența poemului. Face însă imposibil de uitat că ele sunt proprietate într-o gospodărie, nu angajate care pot pleca.

Aceeași atenție apare în detalii mai mici. Acolo unde unele versiuni descriu mâna Penelopei drept „thick”, Wilson alege „muscular”: nu schimbă gestul, dar mută în prim-plan competența fizică a femeii care deschide camera arcului.

> Un traducător nu alege numai cuvinte. Alege și cine primește atenția morală a cititorului.

## Claritate pentru unii, pierdere de ceremonie pentru alții

Charlotte Higgins a numit traducerea lui Wilson un reper cultural. Admiratorii ei au auzit un Homer care spune povestea cu viteză, nu un profesor care vorbește de la pupitru.

Obiecția modernizării pornește din același loc: claritatea poate subția ceremonia. Chapman, Pope și, mai recent, Mendelsohn pariază că grandoarea nu este doar praful englezei vechi, ci una dintre experiențele pe care versul trebuie să le salveze.

Dezbaterea despre identitatea primei femei care a publicat o Odisee engleză completă a eclipsat uneori discuția despre metru și dicție. Dar identitatea fiecărui traducător își lasă urma. Diferența este că, vreme îndelungată, urma masculină a putut trece drept neutralitate.

## Odiseea este despre întoarcere. La fel și fiecare traducere a ei.

Penelopa petrece trei ani țesând ziua un giulgiu și desfăcându-l noaptea, cumpărând timp în fața pețitorilor prin refuzul de a lăsa pânza să se termine. Imaginea descrie și viața poemului în alte limbi. Fiecare traducător moștenește pânza generației trecute, trage de firele care nu mai țin și rețese aceeași formă din fire în care are mai multă încredere: Cowper desfăcând rima lui Pope, modernii desfăcând arhaismul victorian, Wilson desfăcând eufemismele domestice, Mendelsohn desfăcând la rândul lui austeritatea lui Wilson.

Niciunul dintre acești traducători nu a produs Odiseea. Fiecare a produs Odiseea unei anumite mâini. Poemul însuși este obsedat de distanța dintre o persoană și povestea spusă despre ea: Odiseu trece prin cea mai mare parte a poemului sub identități schimbătoare, iar Penelopa refuză să-și recunoască soțul până când trece un test pe care numai el îl poate trece. O traducere cere aceeași răbdare. Engleza de pe pagină nu este niciodată chiar Odiseu. Este o poveste foarte veche în hainele acestui secol, așteptând să vadă dacă o recunoaștem.

## Fiecare Odisee engleză este deja un argument

Datele, formele și formulele pot fi verificate. Nu poate fi verificat care traducător l-a nimerit pe Homer definitiv, fiindcă întrebarea presupune că există un singur Homer englezesc de găsit. Fiecare versiune alege ce va simți cititorul mai întâi; următoarea o va contrazice în felul ei.

> Singura alegere rămasă cititorului este dacă vrea să știe argumentul cui îl citește.

## Texte și surse

- [Homer, Odyssey 1.1 — Greek text](https://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.01.0135%3Abook%3D1%3Acard%3D1) — Textul grec al primului vers, în colecția Perseus.
- [LSJ, πολύτροπος](https://atlas.perseus.tufts.edu/dictionaries/entry/urn%3Acite2%3Ascaife-viewer%3Adictionaries.v1%3Alsj-n85454/) — Intrarea lexicografică: «mult umblat», «versatil», «viclean» și sensuri înrudite.
- [George Chapman, The Odyssey (1615)](https://quod.lib.umich.edu/e/eebo/A03515.0001.001?view=toc) — Ediția digitală Early English Books Online, University of Michigan.
- [Thomas Hobbes, The Odyssey (1675)](https://quod.lib.umich.edu/e/eebo/a44271.0001.001) — Ediția digitală Early English Books Online, University of Michigan.
- [Pope, Cowper, Butler — public editions](https://www.gutenberg.org/ebooks/3160) — Textele integrale ale traducerilor istorice, în Project Gutenberg.
- [Butcher & Lang, The Odyssey of Homer](https://openlibrary.org/books/OL7032133M/The_Odyssey_of_Homer_done_into_English_prose_by_S.H._Butcher_and_A._Lang.) — Înregistrarea Open Library cu acces la scanarea Internet Archive.
- [Robert Fitzgerald, opening of Book I](https://apublicspace.org/aps-together/detail/the-odyssey-day-1-february-5-book-1-line-1-444) — Textul de deschidere reprodus de A Public Space pentru lectura colectivă a poemului.
- [Robert Fagles, The Odyssey](https://penguinrandomhousehighereducation.com/book/?isbn=9781101221846) — Pagina ediției Penguin Random House, cu primul vers.
- [Richmond Lattimore, The Odyssey (1965)](https://en.wikipedia.org/wiki/English_translations_of_Homer) — Fișa ediției și primul vers, în repertoriul comparativ al traducerilor engleze.
- [Emily Wilson, opening of Book I](https://www.theparisreview.org/blog/2017/11/07/redux-emily-wilson-robert-fitzgerald-robert-fagles/) — Fragmentul publicat de The Paris Review, cu primul vers al traducerii.
- [Emily Wilson, “On ‘complicated’”](https://emily613.substack.com/p/on-complicated) — Explicația traducătoarei despre polytropos, întoarcere și ambiguitate.
- [Daniel Mendelsohn, The Odyssey (2025)](https://press.uchicago.edu/ucp/books/book/chicago/O/bo243090734.html) — Pagina University of Chicago Press, cu descrierea formei și fragmentul de deschidere.
- [Charlotte Higgins, review of Emily Wilson](https://www.theguardian.com/books/2017/dec/08/the-odyssey-translated-emily-wilson-review) — Context pentru istoria traducerilor, polytropos și vocabularul sclaviei.
- [Judith Thurman, “Emily Wilson’s Odyssey”](https://www.newyorker.com/magazine/2023/09/18/emily-wilson-profile) — Profil despre alegerile lexicale ale traducătoarei, inclusiv «slaves» și «house girls».

Metodă: comparația urmărește primul vers din Cartea I și forma dominantă a fiecărei versiuni. Glosările românești explică alegerile engleze; ele nu pretind a fi traduceri românești alternative ale poemului. Verificat la 23 iulie 2026.