Mult umblat
Omul purtat prin multe locuri și întors de împrejurări.
πολύτροπος · un studiu despre traducere
Spune-mi despre un om complicat
La cinci cuvinte după începutul Odiseei, Homer refuză deja să-și rezolve propria întrebare. Polytropos poate numi un om care întoarce lumea în folosul său sau un om pe care lumea îl întoarce fără încetare. Niciun cuvânt românesc ori englezesc nu le ține perfect pe amândouă.
Urmărește cuvântulπολύτροπος
Cuvântul care începe totul
Homer nu spune dacă Odiseu face întoarcerea sau o îndură: dacă este viclean ori doar lovit de împrejurări până învață să se îndoaie. Polytropos combină poly-, „mult”, cu tropos, legat de întoarcere, cale, manieră și caracter. Ambiguitatea nu este o problemă a dicționarului. Este energia cuvântului.
Adaptabil
Omul cu multe mijloace, capabil să-și schimbe tactica.
Viclean
Omul întortocheat, greu de prins într-o singură identitate.
Un cuvânt grec, unsprezece bărbați diferiți
Fiecare traducător trebuie să aleagă o direcție
Aceste unsprezece versiuni sunt o selecție istorică, nu un recensământ al Odiseilor engleze. Alege un nume și privește cum aceeași propoziție își schimbă eroul, un secol după altul.
“a complicated man”
Wilson refuză să aleagă între eroul admirabil și omul greu de judecat. Prima femeie care a publicat o Odisee engleză completă folosește pentametru iambic și păstrează aceeași lungime totală de 12.110 versuri ca textul grec al ediției sale.
Instrumentul se schimbă înaintea cuvintelor
Mai întâi rimă. Apoi fără rimă. Apoi fără metru.
Homer a compus în hexametru dactilic, o linie cantitativă pentru care engleza nu are echivalent natural. Fiecare traducător trebuie să-și aleagă instrumentul înainte de prima notă, iar instrumentul argumentează aproape la fel de tare ca epitetul.
Cupletele eroice ale lui Pope au dominat un secol, până când Cowper a decis că rima însăși minte: Homer nu o folosise, deci nici un Homer englez nu ar trebui. Victorienii au răspuns cu proză îmbătrânită intenționat. Secolul XX a căutat mai multe căi de mijloc: versul elastic al lui Fitzgerald, linia amplă a lui Lattimore, viteza orală a lui Fagles. Wilson a revenit la un metru strict și la o economie exactă a versurilor; Mendelsohn a ales din nou amploarea.
AnTraducătorFormăAlegerea pentru epitet
1615
George Chapman
vers rimat
“many a way / Wound with his wisdom”
1675
Thomas Hobbes
vers rimat
[epitet omis]
1726
Alexander Pope
cuplete eroice
“wisdom’s various arts”
1791
William Cowper
vers alb
“genius versatile”
1879
S. H. Butcher & Andrew Lang
proză arhaizantă
“ready at need”
1900
Samuel Butler
proză
“ingenious hero”
1961
Robert Fitzgerald
vers liber accentual
“skilled in all ways of contending”
1965
Richmond Lattimore
vers liber în șase accente
“the man of many ways”
1996
Robert Fagles
vers liber
“the man of twists and turns”
2017
Emily Wilson
pentametru iambic
“a complicated man”
2025
Daniel Mendelsohn
vers expansiv în șase accente
“so many roundabout ways”
Femeile numite, în sfârșit
Un cuvânt schimbă cine poate fi văzut drept victimă
Miza traducerii nu se oprește la primul vers. Spre sfârșitul poemului, femeile înrobite din gospodăria lui Odiseu sunt ucise. Termenii englezești aleși pentru ele pot face vizibilă sau pot estompa relația de putere care structurează scena.
δμῳαίdmoai · femei înrobite în gospodărie
Când traducerea numește sclavia
Multe traduceri mai vechi preferă „maids” sau alte formule domestice. Emily Wilson folosește consecvent termeni precum „slaves” și „house girls”. Alegerea nu dovedește ce a putut refuza fiecare femeie și nu rezolvă violența poemului. Face însă imposibil de uitat că ele sunt proprietate într-o gospodărie, nu angajate care pot pleca.
Aceeași atenție apare în detalii mai mici. Acolo unde unele versiuni descriu mâna Penelopei drept „thick”, Wilson alege „muscular”: nu schimbă gestul, dar mută în prim-plan competența fizică a femeii care deschide camera arcului.
Un traducător nu alege numai cuvinte. Alege și cine primește atenția morală a cititorului.
Nici recenziile nu au fost de acord
Claritate pentru unii, pierdere de ceremonie pentru alții
Charlotte Higgins a numit traducerea lui Wilson un reper cultural. Admiratorii ei au auzit un Homer care spune povestea cu viteză, nu un profesor care vorbește de la pupitru.
Obiecția modernizării pornește din același loc: claritatea poate subția ceremonia. Chapman, Pope și, mai recent, Mendelsohn pariază că grandoarea nu este doar praful englezei vechi, ci una dintre experiențele pe care versul trebuie să le salveze.
Dezbaterea despre identitatea primei femei care a publicat o Odisee engleză completă a eclipsat uneori discuția despre metru și dicție. Dar identitatea fiecărui traducător își lasă urma. Diferența este că, vreme îndelungată, urma masculină a putut trece drept neutralitate.
Ce aduce traducerea acasă
Odiseea este despre întoarcere. La fel și fiecare traducere a ei.
Penelopa petrece trei ani țesând ziua un giulgiu și desfăcându-l noaptea, cumpărând timp în fața pețitorilor prin refuzul de a lăsa pânza să se termine. Imaginea descrie și viața poemului în alte limbi. Fiecare traducător moștenește pânza generației trecute, trage de firele care nu mai țin și rețese aceeași formă din fire în care are mai multă încredere: Cowper desfăcând rima lui Pope, modernii desfăcând arhaismul victorian, Wilson desfăcând eufemismele domestice, Mendelsohn desfăcând la rândul lui austeritatea lui Wilson.
Niciunul dintre acești traducători nu a produs Odiseea. Fiecare a produs Odiseea unei anumite mâini. Poemul însuși este obsedat de distanța dintre o persoană și povestea spusă despre ea: Odiseu trece prin cea mai mare parte a poemului sub identități schimbătoare, iar Penelopa refuză să-și recunoască soțul până când trece un test pe care numai el îl poate trece. O traducere cere aceeași răbdare. Engleza de pe pagină nu este niciodată chiar Odiseu. Este o poveste foarte veche în hainele acestui secol, așteptând să vadă dacă o recunoaștem.
Ce rămâne
Fiecare Odisee engleză este deja un argument
Datele, formele și formulele pot fi verificate. Nu poate fi verificat care traducător l-a nimerit pe Homer definitiv, fiindcă întrebarea presupune că există un singur Homer englezesc de găsit. Fiecare versiune alege ce va simți cititorul mai întâi; următoarea o va contrazice în felul ei.
Singura alegere rămasă cititorului este dacă vrea să știe argumentul cui îl citește.
Surse verificate la 23 iulie 2026 Texte și surse
Fragmentele au fost verificate în ediții digitale, pagini editoriale și comentarii ale traducătorilor. Citatele din traducerile aflate sub drepturi sunt deliberat scurte.
Homer, Odyssey 1.1 — Greek text
Textul grec al primului vers, în colecția Perseus.
Deschide sursa ↗LSJ, πολύτροπος
Intrarea lexicografică: «mult umblat», «versatil», «viclean» și sensuri înrudite.
Deschide sursa ↗George Chapman, The Odyssey (1615)
Ediția digitală Early English Books Online, University of Michigan.
Deschide sursa ↗Thomas Hobbes, The Odyssey (1675)
Ediția digitală Early English Books Online, University of Michigan.
Deschide sursa ↗Pope, Cowper, Butler — public editions
Textele integrale ale traducerilor istorice, în Project Gutenberg.
Deschide sursa ↗Butcher & Lang, The Odyssey of Homer
Înregistrarea Open Library cu acces la scanarea Internet Archive.
Deschide sursa ↗Robert Fitzgerald, opening of Book I
Textul de deschidere reprodus de A Public Space pentru lectura colectivă a poemului.
Deschide sursa ↗Robert Fagles, The Odyssey
Pagina ediției Penguin Random House, cu primul vers.
Deschide sursa ↗Richmond Lattimore, The Odyssey (1965)
Fișa ediției și primul vers, în repertoriul comparativ al traducerilor engleze.
Deschide sursa ↗Emily Wilson, opening of Book I
Fragmentul publicat de The Paris Review, cu primul vers al traducerii.
Deschide sursa ↗Emily Wilson, “On ‘complicated’”
Explicația traducătoarei despre polytropos, întoarcere și ambiguitate.
Deschide sursa ↗Daniel Mendelsohn, The Odyssey (2025)
Pagina University of Chicago Press, cu descrierea formei și fragmentul de deschidere.
Deschide sursa ↗Charlotte Higgins, review of Emily Wilson
Context pentru istoria traducerilor, polytropos și vocabularul sclaviei.
Deschide sursa ↗Judith Thurman, “Emily Wilson’s Odyssey”
Profil despre alegerile lexicale ale traducătoarei, inclusiv «slaves» și «house girls».
Deschide sursa ↗Metodă: comparația urmărește primul vers din Cartea I și forma dominantă a fiecărei versiuni. Glosările românești explică alegerile engleze; ele nu pretind a fi traduceri românești alternative ale poemului. Verificat la 23 iulie 2026.