Mult umblat
Omul purtat prin multe locuri, pe care împrejurările îl abat mereu din drum.
πολύτροπος · un studiu despre traducere
Spune-mi despre un om complicat
În al cincilea cuvânt al Odiseei, Homer își lasă deja eroul fără o definiție limpede. Polytropos poate numi un om care întoarce lumea în folosul său sau unul purtat fără încetare de întorsăturile ei. În română și în engleză, cele două sensuri se despart în cuvinte diferite.
Urmărește cuvântulπολύτροπος
Cuvântul care începe totul
Homer lasă deschis dacă Odiseu își croiește singur drumul sau este purtat de împrejurări: este el viclean din fire ori a învățat să se adapteze fiindcă soarta l-a încercat? Polytropos alătură poly-, „mult”, și tropos, un cuvânt legat de cotitură, cale, fel de a fi și caracter. Tocmai această ambiguitate îi dă cuvântului forță.
Adaptabil
Omul care găsește mereu altă cale și își schimbă tactica.
Viclean
Omul alunecos, greu de prins într-o singură identitate.
Un cuvânt grec, unsprezece Odisei
Fiecare traducător trebuie să aleagă o direcție
Cele unsprezece versiuni alcătuiesc o selecție istorică dintr-o tradiție mult mai bogată. Alege un nume și vezi cum, din aceeași propoziție, apare alt Odiseu de la un secol la altul.
“a complicated man”
Wilson lasă la vedere deopotrivă eroul admirabil și omul greu de judecat. Alegând „complicated”, a vrut să păstreze și umbra lui „problematic”. Prima femeie care a publicat o Odisee engleză completă folosește pentametrul iambic și scrie tot 12.110 versuri, câte are textul grec din ediția pe care a folosit-o.
Înaintea cuvintelor se schimbă ritmul
Mai întâi rimă. Apoi fără rimă. Apoi fără metru.
Homer a compus în hexametru dactilic, un vers cantitativ în șase picioare pentru care engleza nu are un echivalent firesc. Fiecare traducător își alege ritmul înaintea primului cuvânt, iar această alegere spune aproape la fel de multe despre erou ca epitetul.
Cupletele eroice ale lui Pope au dominat un secol, până când Cowper a hotărât că rima îl falsifică pe Homer și a renunțat la ea. Victorienii au răspuns cu o proză arhaizantă, scrisă ca să pară veche. Secolul XX a încercat mai multe căi de mijloc: versul suplu al lui Fitzgerald, linia amplă a lui Lattimore, ritmul oral și alert al lui Fagles. Wilson a revenit la un metru strict și la același număr de versuri ca textul grec; Mendelsohn a ales din nou amploarea. Pentru Wilson, măsura strictă este și o probă a vocii: își recită versurile cu voce tare, căutând un pentametru care să intre în memorie prin ritm. În profilul scris de Judith Thurman, ea își rezumă metoda în cinci cuvinte: „I write for the body” — scrie pentru trup, pentru voce și memorie.
AnTraducătorFormăAlegerea pentru epitet
1615
George Chapman
vers rimat
“many a way / Wound with his wisdom”
1675
Thomas Hobbes
vers rimat
[epitet omis]
1726
Alexander Pope
cuplete eroice
“wisdom’s various arts”
1791
William Cowper
vers alb
“genius versatile”
1879
S. H. Butcher & Andrew Lang
proză arhaizantă
“ready at need”
1900
Samuel Butler
proză
“ingenious hero”
1961
Robert Fitzgerald
vers liber accentual
“skilled in all ways of contending”
1965
Richmond Lattimore
vers liber în șase accente
“the man of many ways”
1996
Robert Fagles
vers liber
“the man of twists and turns”
2017
Emily Wilson
pentametru iambic
“a complicated man”
2025
Daniel Mendelsohn
vers expansiv în șase accente
“so many roundabout ways”
Același cuvânt, trei traduceri românești
În română, iscusința câștigă
Trei traduceri românești importante din secolul XX îl citesc pe polytropos prin iscusință. Fiecare îi dă însă alt accent: Murnu o leagă de vitejie, Lovinescu păstrează ideea de „mult”, iar Slușanschi o mută în gând.
1924George Murnu
„viteaz și iscusit”vers alb hendecasilabic
Vitejia intră în primul portret al eroului. Grecescul ἄνδρα îl numește pur și simplu pe bărbat; Murnu adaugă de la început statura eroică.
1935Eugen Lovinescu
„bărbatul mult iscusit”proză
„Mult” lasă la vedere poly-, dar tropos se strânge în jurul priceperii. Rătăcirea și schimbarea rămân în umbră.
1997Dan Slușanschi
„bărbatul cu gând iscusit”hexametru dactilic
Iscusința se mută în minte. Odiseu intră în poem ca strateg, definit de felul în care gândește.
Româna îl numește pe erou și Ulise, după forma latinizată Ulixes, și Odiseu ori Odysseu, care păstrează mai limpede numele grecesc.
Femeile numite, în sfârșit
Un cuvânt schimbă pe cine recunoaștem drept victimă
Miza traducerii se vede și mult după primul vers. Spre sfârșitul poemului, femeile înrobite din gospodăria lui Odiseu sunt ucise. Termenii englezești aleși pentru ele pot scoate la lumină sau pot estompa relația de putere care structurează scena.
δμῳαίdmoai · femei înrobite în gospodărie
Când traducerea numește sclavia
În scena execuției, multe traduceri adaugă insulte precum „sluts” sau „whores”, deși ele lipsesc din greacă; altele ascund statutul femeilor sub formule domestice precum „maids”. Emily Wilson folosește consecvent „slaves” și „house girls”. Cuvintele le numesc statutul juridic. Poemul lasă însă neclar cât a putut refuza fiecare în fața pețitorilor. În engleza ei, condiția lor de sclave rămâne mereu la vedere.
Aceeași atenție apare în detalii mai mici. Unele versiuni descriu mâna Penelopei drept „thick”; Wilson alege „muscular” și aduce în prim-plan forța femeii care descuie încăperea în care este păstrat arcul.
Prin cuvintele alese, traducătorul hotărăște și spre cine se îndreaptă atenția morală a cititorului.
Nici criticii nu au citit-o la fel
Pentru unii, limpezime. Pentru alții, pierderea solemnității.
Charlotte Higgins a numit traducerea lui Wilson un reper cultural. Admiratorii ei au auzit un Homer alert, cu glas de povestitor, eliberat de tonul solemn al catedrei.
Criticii modernizării văd aici și pierderea: claritatea poate risipi solemnitatea. Chapman, Pope și, mai recent, Mendelsohn tratează grandoarea drept una dintre experiențele esențiale pe care versul trebuie să le păstreze.
Richard Whitaker mută obiecția de la ton la fidelitatea față de greacă. Comparând versiunea ei cu cele ale lui Anthony Verity și Peter Green, el susține că Wilson transformă uneori epitetele recurente în verdicte: πολύμητις, redat de ceilalți prin „resourceful” sau „of many wiles”, ajunge „lord of lies”; πολύτλας, „much-enduring”, devine pe alocuri „hardened” ori „ruthless”. Exemplele nu anulează lectura lui Wilson, dar îi fac vizibil riscul: o alegere locală, repetată, poate fixa moral un erou pe care polytropos îl lăsa deschis.
Faptul că Wilson a fost prima femeie care a publicat o Odisee engleză completă a eclipsat uneori discuția despre metru și dicție. Identitatea fiecărui traducător lasă urme în text. Vreme îndelungată, urmele lăsate de bărbați au trecut pur și simplu drept neutralitate. Wilson merge mai departe: chiar idealul unei traduceri „fidele” i se pare o metaforă marcată de gen, în care traducătorul capătă rolul unei soții devotate și subordonate unui original scris de un bărbat.
O altă formă de întoarcere
Odiseea spune povestea unei întoarceri. Fiecare traducere se întoarce, la rândul ei, la Homer.
Timp de trei ani, Penelopa țese ziua un giulgiu și îl desface noaptea, câștigând timp în fața pețitorilor câtă vreme pânza rămâne neterminată. Imaginea descrie și viața poemului în alte limbi. Fiecare traducător moștenește țesătura generației trecute, desface firele care s-au slăbit și reface același desen cu alt fir: Cowper desface rima lui Pope; Fitzgerald și Fagles, arhaismul victorian; Wilson, eufemismele domestice; Mendelsohn, austeritatea lui Wilson.
Fiecare dintre acești traducători ne-a lăsat o Odisee modelată de propria mână. Poemul revine mereu la distanța dintre o persoană și povestea spusă despre ea: Odiseu străbate mare parte din el sub identități schimbătoare, iar Penelopa își recunoaște soțul abia după o încercare pe care numai el o poate trece. Traducerea îi cere cititorului aceeași răbdare. Odiseul de pe pagina engleză rămâne mereu puțin altul: o poveste foarte veche în hainele acestui secol, așteptând să vadă dacă o recunoaștem.
În versiunea lui Wilson, Penelopa se așază în fața soțului regăsit și tace. Pentru o clipă, întoarcerea rămâne o întrebare: după douăzeci de ani, mai poate fi aceasta casa pe care amândoi și-o amintesc? Profilul lui Judith Thurman duce ideea de nostos mai departe: dorul de o casă dispărută ori păstrată numai ca loc ideal în care cei iubiți te recunosc.
Ce rămâne
Fiecare Odisee engleză este deja un argument
Datele, formele și formulele pot fi verificate. Judecata asupra celui care l-a redat cel mai bine pe Homer rămâne deschisă, fiindcă fiecare versiune scoate la lumină alt Homer. Fiecare alege ce va simți cititorul mai întâi; următoarea o va contrazice în felul ei.
Cititorului îi rămâne o alegere: să știe a cui interpretare o citește.
Surse verificate la 24 iulie 2026 Texte și surse
Fragmentele au fost verificate în ediții digitale, pagini editoriale și comentarii ale traducătorilor. Citatele din traducerile aflate sub drepturi sunt deliberat scurte.
Homer, Odyssey 1.1 — Greek text
Textul grec al primului vers, în colecția Perseus.
Deschide sursa ↗LSJ, πολύτροπος
Intrarea lexicografică: «mult umblat», «versatil», «viclean» și sensuri înrudite.
Deschide sursa ↗George Chapman, The Odyssey (1615)
Ediția digitală Early English Books Online, University of Michigan.
Deschide sursa ↗Thomas Hobbes, The Odyssey (1675)
Ediția digitală Early English Books Online, University of Michigan.
Deschide sursa ↗Pope, Cowper, Butler — public editions
Textele integrale ale traducerilor istorice, în Project Gutenberg.
Deschide sursa ↗Butcher & Lang, The Odyssey of Homer
Înregistrarea Open Library cu acces la scanarea Internet Archive.
Deschide sursa ↗Robert Fitzgerald, opening of Book I
Textul de deschidere reprodus de A Public Space pentru lectura colectivă a poemului.
Deschide sursa ↗Robert Fagles, The Odyssey
Pagina ediției Penguin Random House, cu primul vers.
Deschide sursa ↗Richmond Lattimore, The Odyssey (1965)
Fișa ediției și primul vers, în repertoriul comparativ al traducerilor engleze.
Deschide sursa ↗Emily Wilson, opening of Book I
Fragmentul publicat de The Paris Review, cu primul vers al traducerii.
Deschide sursa ↗Emily Wilson, “On ‘complicated’”
Explicația traducătoarei despre polytropos, întoarcere și ambiguitate.
Deschide sursa ↗Daniel Mendelsohn, The Odyssey (2025)
Pagina University of Chicago Press, cu descrierea formei și fragmentul de deschidere.
Deschide sursa ↗Charlotte Higgins, review of Emily Wilson
Context pentru istoria traducerilor, polytropos și vocabularul sclaviei.
Deschide sursa ↗Judith Thurman, “Mother Tongue”
Profil despre „complicated”, metoda orală, vocabularul sclaviei, Penelopa și sensul lui nostos.
Deschide sursa ↗Richard Whitaker, “Homer’s Odyssey Three Ways”
Comparație critică între traducerile lui Anthony Verity, Emily Wilson și Peter Green, cu exemple despre epitete, dicție și fidelitatea față de greacă.
Deschide sursa ↗Laura Câlțea, comparative openings of the Odyssey
Comparația primului vers la Murnu, Lovinescu și Slușanschi, cu fragmentele folosite aici.
Deschide sursa ↗Ioana Costa, “Câteva considerații asupra retraducerii”
Istoria versiunilor românești și a formelor lor, de la Papacostea la retraducerile recente.
Deschide sursa ↗Homer, Odysseia, trans. Dan Slușanschi
Pagina ediției Humanitas a traducerii în hexametri dactilici.
Deschide sursa ↗Radio România Actualități, “Codul lui Homer”
Context pentru traseul numelor Ulise și Odiseu, inclusiv forma latină Ulixes.
Deschide sursa ↗Metodă: comparația urmărește primul vers din Cartea I și forma dominantă a fiecărei versiuni. Glosările românești comentează alegerile engleze și au rol explicativ. Verificat la 24 iulie 2026.